good morning
gud MOR-ningBună dimineața
Româna spune „bună dimineața”, cu adjectivul în față și cu articolul lipit de substantiv. Pare firesc, dar aproape nicio limbă vecină nu face exact același lucru: unele folosesc pluralul, altele un singur cuvânt sudat, altele nu au deloc un salut special pentru dimineață. Se schimbă și ora: intervalul în care formula e potrivită diferă cu ore întregi de la o limbă la alta. Aici compari 26 de variante, cu accentul și sunetele fiecăreia.
good morning
gud MOR-ningBună dimineața
În spaniolă, „buenos días” [BWEH-nos DEE-as] e la plural și acoperă tot intervalul până la masa de prânz, care acolo vine târziu — la ora două după-amiaza formula e încă normală. Portugheza folosește singularul, „bom dia” [BON DI-a], iar limbile slave rămân la structura adjectiv plus substantiv, fără articol: „dobro jutro” [DOB-ro IUT-ro] în croată, „добро утро” [doBRO Utro] în bulgară, „доброе утро” [dó-bra-je ú-tra] în rusă.
Greaca sudează totul într-un singur cuvânt, „καλημέρα” [ka-li-mé-ra], și îl folosește până spre după-amiază. Coreeana are „좋은 아침” [jo-eun a-chim], dar în practică se aude rar: cel mai des se folosește salutul general, valabil la orice oră. Japoneza, în schimb, marchează politețea prin lungime — „おはようございます” [ohayō gozaimasu] e forma respectuoasă, cea pe care o auzi la serviciu.
Turcescul „günaydın” pune în același cuvânt două vocale care îi despart pe vorbitori: ü, rotunjit și împins în față, pe care româna nu îl are, și ı, care este însă aproape identic cu î din cuvinte precum câine. Cine vorbește română pornește deci cu jumătate de drum făcut, lucru rar pentru o limbă atât de îndepărtată.
În neerlandeză, „goedemorgen” [CHOE-de-MOR-gen] începe cu o consoană aspră, produsă în fundul gurii, mai dură decât orice h românesc. Araba cere alt efort la „صَبَاحُ الْخَيْرِ” [ṣa-BĀ-ḥu l-ḪAIR]: un s emfatic, rostit cu limba coborâtă, și același ḥ faringal. Finlandeza e mai blândă — „huomenta” [HUO-men-ta] are accentul, ca toate cuvintele finlandeze, pe prima silabă.
Prima capcană este ora. Cine traduce mecanic „bună dimineața” și o folosește la unsprezece și jumătate într-o țară nordică riscă să pară ironic, fiindcă acolo dimineața s-a încheiat, în timp ce în spaniolă aceeași oră e încă devreme. A doua capcană e litera mută: în daneză, „godmorgen” [go-MOR-en] pierde și d-ul, și g-ul din mijloc, iar cine le rostește pe toate sună ca la dictare.
A treia ține de vocalele neaccentuate. În rusă, o neaccentuat din „доброе утро” se aude ca a, iar româna nu face această schimbare și păstrează vocala scrisă. Invers, la „buenos días” vorbitorii de română despart uneori bu-e-nos în trei silabe, deși ue formează un singur diftong, iar accentul rămâne pe prima parte a cuvântului.
Limba pe care o înveți o alegi în aplicație – nu depinde de limba interfeței.
Ai deja cont? Conectează-te
Prin înregistrare, accepți Termenii și Politica de confidențialitate.