Autentifică-teÎnregistrare gratuită
Langula pentru iPhone și iPad ★ 4,6Descarcă gratuit
Un cuvânt, 26 limbi

Mulțumesc în 26 limbi

„Mulțumesc” este, gramatical, un verb la persoana întâi singular: spui literal eu mulțumesc. Pare un amănunt, dar tocmai aici româna se desparte de surorile ei romanice și se apropie de vecinii slavi și de greacă, care fac exact la fel. Alte limbi folosesc un substantiv, la singular sau la plural, iar altele o formulă înghețată, a cărei origine nu se mai vede. Aici compari 26 de moduri de a mulțumi, cu accentul și sunetele fiecăruia.

Începe să înveți
engleză

thank you

TENK iu

Mulțumesc

Un cuvânt, 26 limbi

Verb, substantiv sau formulă înghețată

Greaca spune „ευχαριστώ” [ef-cha-ri-stó], tot un verb la persoana întâi, la fel ca „dziękuję” [dsjen-kú-je] în poloneză, „дякую” [dyakuyu] în ucraineană și „благодаря” [blagodarYA] în bulgară. Româna se aliniază, aici, acestui grup: cine învață una dintre limbile vecine nu trebuie să schimbe tiparul, ci doar cuvântul.

Limbile romanice apropiate fac altfel. Franceza folosește un substantiv, „merci”, iar italiana și spaniola pun substantivul la plural: „grazie” [GRATȚ-ie] și „gracias” [GRA-ssjas]. Rusescul „спасибо” [spa-ssí-ba] e o formulă sudată, provenită dintr-o urare religioasă din care nu se mai recunoaște nimic în vorbirea de azi.

PublicitateÎnvață fără reclame

Sunete de exersat

Grecescul „ευχαριστώ” ascunde două capcane într-un singur cuvânt: primele două litere se citesc ef, nu eu, iar consoana din mijloc e produsă în fundul gurii, mai aspru decât h românesc. Accentul cade pe ultima silabă, acolo unde e scris semnul. În croată, „hvala” [HVA-la] începe cu grupul hv, neobișnuit pentru română, dar care se rostește dintr-o singură suflare, fără vocală între cele două consoane.

Polonezul „dziękuję” conține o vocală nazală, cu aer care iese și pe nas, și un grup inițial muiat, apropiat de dz. Turcescul „teşekkürler” cere ü, o vocală rotunjită pe care româna nu o are, plus dublu k, ținut mai mult. În chineză, „谢谢” [xiè xie] repetă aceeași silabă, dar a doua se rostește scurt și fără ton propriu.

Greșeli tipice ale vorbitorilor de română

La „merci”, cea mai frecventă greșeală e accentul: româna îl împinge pe prima silabă, dar franceza îl pune pe a doua, iar r-ul se produce în fundul gurii, nu cu vârful limbii. La „thank you” [TENK iu], consoana engleză de la început nu există în română și e înlocuită automat cu t sau cu s, ceea ce schimbă complet impresia.

A doua capcană e vocala de sprijin. În fața grupului hv din croată, vorbitorii de română strecoară adesea un î scurt, iar cuvântul capătă o silabă în plus. Iar la „ありがとうございます” [arigatō gozaimasu], o-ul lung din mijloc trebuie chiar ținut: româna nu deosebește vocalele lungi de cele scurte, așa că lungimea se pierde prima. Un al treilea reflex vine din politețe: în română, „mulțumesc” merge în aproape orice situație, dar japoneza schimbă forma după interlocutor, iar varianta scurtă, fără terminația de respect, sună prea familiar la ghișeu sau la serviciu.

Scurte dialoguri din viața de zi cu zi

La o brutărie din Strasbourg

  • VânzătoareaVoilà votre pain.Poftiți pâinea.
  • ClientulMerci beaucoup!Mulțumesc mult!

În tren, după ce cineva eliberează un loc, în Cracovia

  • CălătoareaDziękuję bardzo!Mulțumesc mult!
  • CălătorulProszę bardzo.Cu plăcere.

La ghișeul unei gări din Plovdiv

  • CasierulЗаповядайте, билетът ви.Poftiți, biletul dumneavoastră.
  • CălătoareaБлагодаря!Mulțumesc!

Într-o ceainărie din Hangzhou

  • Vânzătoarea请喝茶。Poftiți ceaiul.
  • Clientul谢谢!Mulțumesc!
PublicitateÎnvață fără reclame

Întrebări frecvente

De ce „mulțumesc” este un verb?
Pentru că româna exprimă mulțumirea printr-o acțiune la persoana întâi, nu printr-un substantiv. Greaca, poloneza, ucraineana și bulgara folosesc același tipar.
Cum se pronunță „ευχαριστώ”?
[ef-cha-ri-stó]. Primele litere se citesc ef, consoana din mijloc se produce în fundul gurii, iar accentul cade pe ultima silabă.
Cum se rostește „谢谢” în chineză?
[xiè xie]: aceeași silabă de două ori, dar a doua se spune scurt și fără ton propriu, sprijinindu-se pe prima.

Învață limba, nu doar cuvântul.

Începe să înveți