langula
engleză
excuse me
IKSK-iuz miScuzați-mă
Un cuvânt, 26 limbi
Scuzați-mă în 26 limbi
Româna are două unelte pentru situații care în alte limbi se amestecă: „scuzați-mă”, un verb la imperativ cu care ceri voie să treci sau să întrebi ceva, și „scuze”, substantivul cu care recunoști o greșeală. Multe limbi păstrează exact această pereche, altele folosesc același cuvânt pentru amândouă, iar câteva au împrumutat pur și simplu formula engleză. Aici vezi cum se cer scuze în 26 de limbi, cu accentul și consoanele fiecăreia.
Un cuvânt, 26 limbi
- scuzați-mă/skuˈzat͡sʲ mə/Română
- عَفْوًاAF-uan/ˈʕafwan/arabă
- لو سمحتlau sa-MAHT/law saˈmaħt/arabă siriană
- извинетеiz-vi-NE-te/izviˈnɛtɛ/bulgară
- 对不起tuei bu cii/tweɪ̯˥˩ bu tɕʰi˨˩˦/chineză
- 실례해요șil-lie-he-io/ɕil.ljɛ.hɛ.jo/coreeană
- oprostiteOP-ros-ti-te/oˈprostite/croată
- undskyldONS-giul/ˈɔnˌsɡyl/daneză
- excuse meIKSK-iuz mi/ɪkˈskjuːz mi/engleză
- anteeksiAN-tek-si/ˈanteːksi/finlandeză
- pardonpar-DON/paʁ.dɔ̃/franceză
- Entschuldigungent-ȘUL-di-gung/ɛntˈʃʊldɪɡʊŋ/germană
- Entschuldigungent-ȘUL-di-gung/ɛntˈʃʊldɪɡʊŋ/germană austriacă
- Schüllșil/ʃʏl/germană joasă
- με συγχωρείτεme sini-ho-RI-te/me siɲxoˈrite/greacă
- scusiSKU-zi/ˈskuzi/italiană
- すみませんsî-mi-ma-sen/sɨmimaseɴ/japoneză
- sorrySO-ri/ˈsɔri/neerlandeză
- unnskyldUN-șiul/ˈʉnʃyl/norvegiană
- przepraszamPȘEP-ra-șam/pʃɛˈpraʂam/poloneză
- com licençakon li-SEN-sa/kõ liˈsẽsɐ/portugheză
- извинитеiz-vji-NJI-tji/ɪzvʲɪˈnʲitʲɪ/rusă
- disculpedis-KUL-pe/disˈkulpe/spaniolă
- ursäktae-ȘEK-ta/ɵˈʂɛkta/suedeză
- affedersinizaf-fe-DER-si-niz/affeˈdeɾsiniz/turcă
- вибачтеUI-baci-te/ˈwɪbatʃte/ucraineană
Verb pentru atenție, substantiv pentru vină
Perechea românească are corespondente aproape peste tot. În suedeză este „ursäkta” și „ursäkt”, în norvegiană „unnskyld” [únn-skyld] și „unnskyldning” [únn-skyld-ning], în bulgară „извинете” [izviNEte] și „извинение” [izviNEnie], iar în ucraineană „вибачте” [vybachte] și „вибачення” [vybachennya]. Primul membru al perechii e mereu o formă verbală adresată cuiva, al doilea un substantiv.
Croata face la fel cu „oprostite” și „isprika” [IS-pri-ca], iar greaca folosește „με συγχωρείτε” [me si-cho-rí-te] pentru a cere voie și „απολογία” [a-po-lo-yí-a] pentru scuza formală. Neerlandeza a luat un drum mai scurt: pe lângă „excuus”, folosește zilnic „sorry” [SOR-rie], împrumutat din engleză, dar pronunțat cu un r rulat și cu accentul pe prima silabă.
Ce e greu de pronunțat
Polonezul „przepraszam” pare imposibil scris, dar grupul de la început se citește ca o singură consoană șuierătoare, urmată de un p, iar accentul stă pe penultima silabă. Nu ai nevoie de nicio vocală între litere — tocmai inserarea ei trădează accentul străin.
Danezul „undskyld” pierde d-ul din mijloc și transformă sk într-un sunet mai moale, aproape sg, iar vocala e rotunjită, între u și i. Turcescul „affedersiniz” [af-fe-der-si-níz] cere dublu f, ținut mai mult decât unul simplu, iar japonezul „すみません” [sumimasen] se rostește cu silabe egale, fără silabă apăsată.
Greșeli tipice ale vorbitorilor de română
Prima e alegerea formei. Cine spune substantivul acolo unde limba cere verbul — de exemplu „isprika” în loc de „oprostite” când vrea să treacă printre oameni — sună ca și cum ar anunța o scuză, nu ca și cum ar cere voie. Aceeași distincție funcționează și în română, dar în limba străină ea se pierde ușor din vedere.
A doua ține de sunete. Grupurile poloneze se rostesc dintr-o suflare, nu literă cu literă; consoanele duble din turcă și din finlandezul „anteeksi” [AN-teek-si] chiar se țin mai mult; iar la „sorry” în neerlandeză, reflexul este pronunția englezească, deși r-ul se rulează, iar o-ul rămâne deschis. A treia greșeală ține de cât de des repeți formula: româna o spune de mai multe ori, ca semn de bună-credință, în timp ce în limbile nordice o singură dată e de ajuns, iar repetarea sună ca o vinovăție mai mare decât cere situația.
Scurte dialoguri din viața de zi cu zi
Într-un autobuz aglomerat din Milano
- CălătorulScusi, devo scendere.Scuzați-mă, trebuie să cobor.
- CălătoareaPrego, prego.Vă rog, poftiți.
După ce cineva calcă din greșeală pe picior, în Oslo
- TrecătorulUnnskyld, det var ikke meningen.Scuzați-mă, nu am vrut.
- TrecătoareaDet går bra.Nu-i nimic.
La o casă de bilete din Kiev
- TuristulВибачте, де каса?Scuzați-mă, unde este casa de bilete?
- TrecătoareaТам, ліворуч.Acolo, la stânga.
Într-o librărie din Copenhaga
- ClientaUndskyld, har I denne bog?Scuzați-mă, aveți cartea aceasta?
- VânzătorulJa, et øjeblik.Da, o clipă.
Întrebări frecvente
- Când folosești verbul și când substantivul?
- Verbul, de tipul „вибачте” sau „oprostite”, se folosește ca să ceri voie. Substantivul, „вибачення” sau „isprika”, denumește scuza însăși și apare în vorbirea despre ea.
- Cum se pronunță „przepraszam”?
- . Grupul de la început se rostește ca o singură consoană șuierătoare, fără vocală intercalată, iar accentul cade pe penultima silabă.
- Ce înseamnă „すみません” în japoneză?
- Este scuza de fiecare zi, folosită și ca să atragi atenția cuiva. În multe situații ea funcționează și ca un mulțumesc rostit cu jenă.